Uneori, când aromele condimentelor pe care le folosesc se ridică din oalele mele, închid ochii și mă transpun mental în copilăria mea la Kandili, pe Bosfor, în zilele Fecioarei Maria, când sărbătoream, iar în casă era o febră de pregătiri, cu bunica Vasilica la cârma bucătăriei, mama Sofoula alături, Elenaki și Makarita în roluri de ajutor...

Toate erau într-o continuă dispută cu bunica despre care condiment se potrivește cel mai bine la tocăniță, cu eterna ceartă de a nu schimba obiceiurile de gătit ale acestor feluri de mâncare, pentru că există legile veșnice nescrise ale bucătăriei de la Constantinopol. Legi care nu s-au schimbat și nu se vor schimba niciodată!

Condimentele sunt bogăția vieții și a hranei noastre. Sunt bagheta magică a fiecărui bucătar și fiecarei bucătărese, care poate transforma un simplu fel de mâncare într-o adevărată desfătare a gustului și magiei, cu arome senzuale, chiar și afrodisiace. Câțiva boabe încapsulate într-o sticlă micuță care, odată eliberate, își fac simțită prezența, așa cum orice bun prețios este plasat într-un ambalaj mic.

Și să nu uităm că drumul spre inimă trece prin gură.