Veverița mică, în visele ei, descoperă… ecoul, care se desfășoară și se mărește, dezvăluindu-i o altă lume! Se întreabă cine ar putea să audă ecoul ei… Privește cu mândrie și speranță impunătoarea Epidaur, în timp ce soarele o învăluie, admirând un peisaj ce pare o scenă dintr-o epocă veche. Cu puterea vocii sale, descoperă o lume sonoră proprie, lumea cu ecou. Visul ei devine realitate. Totuși, undeva acolo, sări în casa zeului Medic al Antichității, la Asclepius. Exclamațiile ei inundă întregul teatru antic și, acum fericită, găsește răspunsul: aceste locuri de piatră construite corect, largi, care stau cu mândrie în timp, sunt cauza acusticii extraordinare care face ca două cuvinte să se audă pretutindeni! La miezul nopții, în camera ei, privindu-se în stele, uimită, șoptește: „dar cum?”. Două cuvinte în cameră, fără efect. Totuși, acesta este sentimentul ecoului și călătoria Veveriței care Acționează asupra Aurei = Epidaur.