„`Epitafie` este un exemplu remarcabil de fervoare. Această exprimare a lui Pericle este, împreună cu armonia sa, un predicat al pasiunii, care însoțește durerea și moartea, dar și sentimentul de superioritate.
Deși putem doar să presupunem gradul de implicare al lui Tucidide în cadrul `Epitafiei`, putem totuși să ne întrebăm asupra opiniei că istoricul se află în umbra marelui politician și orator, atunci când acesta rostea `Epitafia`, monument al virtutii și curajului.
Trebuie să subliniem că Tucidide se abține de la partidele politice și de la ideologii. Totuși, el critică necruțător democrații pentru greșelile lor și pentru abaterile lor de la regulile democrației autentice, cea lăudată de Pericle, în timp ce simultan acuză oligarhia și susținătorii acesteia, chiar și pe cei care au jucat un rol în viața politică în timpul războiului peloponeziac.
Obiectivitatea istoricului este o virtute a sa. Unele abateri nesemnificative nu neagă regula. Obiectivitatea sa în desfășurarea evenimentelor din prim-planul istoriei este puterea sa. Critică dreptatea celui puternic și impunerea violenței.”
[Fragment dintr-un text de prezentare a editorului sau a ediției]
Număr de pagini
417
Copertă
Copertă cartonată
Anul publicării
2002
Editor
Zitros