La pragul simbolic al sfârșitului secolului XX, prin ecoul și melancolia unei orgii lăsate în urmă de numeroasele revoluții, realizările tehnice și genetice, explozia informaticii și imprevizibilitatea fluctuațiilor economice, este necesară o explicație pentru natura fenomenelor extreme: SIDA, crizele financiare, virusurile informatice, clonările reprezintă fenomenele extreme în fața cărora rațiunea sistemelor nu are nicio putere și acestea se vor intensifica pe măsură ce sistemele noastre devin mai sofisticate.

Revoluția informatică și genetică aduce individul nu mai în confruntare cu ceilalți, ci cu sine însuși. Individul devine acum anticorpul propriului său eu, printr-o bruscă inversare a procesului imunologic, prin descompunerea codului său, prin distrugerea apărărilor sale.

Totul încearcă să neutralizeze alteritatea printr-o difuzie asptică a comunicării, prin iluzia tranzacției și a contactului. Comunicarea obligă societatea să devină alergică la sine. Transparența față de informațiile și guvernanța corpului o face alergică față de propriul său eu. Exilăm alteritatea, dar fantasma acesteia revine ca auto-sabotaj.

În limbajul lui Jean Baudrillard, aceasta este transparența Răului.

„Ceea ce va distinge întotdeauna funcția omului de cea a mașinilor, chiar și a celor mai inteligente, este ebrietatea funcționării, plăcerea. Ceea ce, din fericire, este încă dincolo de capacitățile omului este inventarea mașinilor care simt plăcerea. Diverse membre artificiale pot ajuta la plăcerea omului, dar nu este posibil să se inventeze ceva care să simtă plăcerea în locul său [...]. Pentru a se întâmpla așa ceva, mașinile ar trebui să înțeleagă o idee a omului, să poată inventa omul, dar este prea târziu pentru ele, omul este cel care le-a inventat”.
Jean Baudrillard