Bazat pe un incident real din epocă, opera lui Büchner tratează povestea soldatului Johann Christian Wojcieck, care într-o criză de gelozie își înjunghie iubita, Maria, și este condamnat la moarte.

Scriitorul german, care a scris opera la doar douăzeci și trei de ani, deși studiază în profunzime aspectele sociale, penale și medicale ale cazului, nu se limitează la cazul sumbru al unei persoane profund reprimate, ci compune o tragedie existențială care răspunde la întrebări atemporale despre dependența omului de condițiile sociale ce sunt dincolo de controlul său, cum ar fi moralitatea, relațiile sociale, puterea.

Wojcieck, care este prezentat în excelenta traducere a lui Spiros A. Evanghelatos, este format din scene scurte, cinematografice, fără a urma regulile unei narațiuni liniare convenționale. Text de referință pentru teatrul german și, mai larg, pentru teatrul european, a fost deseori considerat o opera pentru cei opresați, pentru proletari, pentru cei nedreptățiți, o operă despre dragostea absolută care duce chiar și la moarte.

Wojcieck, care a influențat cât puține lucrări peisajul teatral al secolului XX, constituie un strigăt de disperare al omului modern, deconstruind întregul edificiu religios, militar, științific și familial al societății contemporane, unde violența și exploatarea continuă să fie la baza relațiilor umane.