Cu cadrul teoretic al Gramaticii Durerii a lui L. Wittgenstein și moștenirea științifică a lingvistului australian M. Halliday pentru structura specială a limbajului durerii, modelul nostru didactic a fost testat în cadrul programului de cercetare educațională HIPION cu copii și adolescenți, înainte de a fi alcătuit în această carte, cu practici inovatoare de predare a limbajului de gestionare și sensibilizare la limbajul durerii.
Durerile nașterii, plânsul copiilor, boala, despărțirea, anxietatea tinerilor pentru viitor, conversațiile „dure” care rănesc, frustrarea, generațiile crizei economice, refugiul, frica de moarte și atât de multe alte probleme dureroase contemporane constituie structuri în conștiința lingvistică a unei realități care este un companion constant al vieții noastre și necesită o abordare rezistentă și optimistă prin educația și mentalitatea noastră lingvistică continuă.
Combaterea oricărei comportări lipsite de empatie reprezintă o necesitate de supraviețuire, un drept al fiecărui om și o propunere didactică pentru o „educație lingvistică a compasiunii”. Limbajul durerii și metaforele sale vizează specialiști în didactica limbii, pedagogie, lingvistică, medicină, sociologie și, în general, comunicarea umană. Se referă în principal la orice persoană care a suferit ca copil și se preocupă de rolul durerii în starea noastră existențială, cu înțelegerea și atingerea stării de bine.
