Filozoful slovac Slavoj Žižek, folosind instrumente și inspirându-se din diverse domenii ale teoriei și practicii – de la teoria marxistă și psihanaliza lacaniană până la cinema, muzică și produse de consum zilnic – a reușit să ofere nu doar o viziune critică modernă asupra funcției de exploatare și rezultatelor stăpânirii capitalismului târziu, ci și o viziune autocritică asupra criticii stângii dominante și a mișcărilor de protest.

În eseul său „Răspunsuri fără întrebări”, Žižek scrie la scurt timp după izbucnirea crizei globale capitaliste și a mișcărilor de protest pe care le-a declanșat în întreaga lume (Occupy, „Indignații”, „Primăvara Arabă”), pentru a descrie paradoxul fenomenului de a auzi din toate părțile voci cu un conținut anti-capitalist în același timp în care aceste voci se dovedesc a fi mute în legătură cu necesitatea depășirii cadrului liberal-democratic de funcționare al capitalismului dintr-o perspectivă eliberatoare.

Este oare răspunsul anti-capitalist dat la o întrebare care încă nu a fost pusă?

„Povestea repetată a stângii moderne este cea a unui lider sau partid ales cu entuziasmul tuturor, promițând o lume nouă – însă, curând, de obicei după doi ani, se împiedică de dilema de bază: îndrăznim să atingem mecanismele capitaliste sau doar decidem să 'jucăm jocul lor'? Dacă cineva deranjează mecanismele, atunci primește imediat pedeapsa tulburărilor pieței, haosului economic și tuturor celorlalte”.

Slavoj Žižek