Argumentația în favoarea readucerii în prim-plan a gândirii economice a lui J.M. Keynes, dezvoltată în această carte, tinde să restabilească statutul afectat al științei economice după numeroasele eșecuri și insuccese la care a condus școala neoclasică dominantă, în încercarea de a o face echivalentă cu fizica.

Pozițiile de bază care trebuie luate în considerare pentru a realiza restabilirea dorită sunt următoarele:

1. Economiștii școlii dominante consideră că au răspunsuri exacte și solide pentru orice. Ei construiesc modele și teorii afirmând că pot calcula și prezice viitorul, în timp ce acest lucru nu este adevărat.

2. Credința naivă și excesivă că matematica poate oferi răspunsuri la probleme economice importante trebuie pusă la îndoială. Matematica oferă răspunsuri exacte la întrebări precise. Însă întrebările semnificative și interesante care se pun în realitatea economică nu sunt de acest tip.

3. Domina opinia că există legi generale, ahistorice, care guvernează activitatea economică. Din păcate sau din fericire, cel mai mult la care putem spera în economia reală este formularea tendințelor cu diferite grade de generalitate.

4. Economiștii trebuie să înceteze să se comporte arogant față de celelalte științe sociale. Presupunerile economice fundamentale provin din acestea (psihologie, sociologie etc.).

5. De asemenea, este nevoie să se oprească construirea de macro-modele bazate pe fundamentări micro false.