Urania Nizamidou, născută în 1926, a trăit viața „tipică” a comunistilor greci de vârsta ei: participare la Rezistența Națională din rândurile EAM, persecuții în timpul războiului civil și în perioada postbelică din partea statului naționalist, lupte pentru normalizarea democratică și progresul social prin intermediul EDA, din nou persecuții sub junta colonelilor, dispute interne în stânga și integrarea în stânga reformistă, acțiune socială și politică după Revoluția din 1974.

Între ianuarie și mai 2010, în fiecare sâmbătă și duminică, în liniștitul salon al casei ei, un mic magnetofon înregistra, prin povestea propriei sale vieți, aventurile țării noastre și istoria miilor de comunisti „anonimi”, cei „fără nume” ai acestei călătorii eroice și tragice a stângii grecești.

Această carte cu amintirile ei, care acoperă mai bine de o jumătate de secol din cea mai recentă istorie politică a țării noastre, a fost publicată după moartea ei, pe 3 martie 2018. Este oarecum sigur că ea, din cauza modestiei, nu ar fi dorit publicarea în timpul vieții. Decizia de a publica a fost luată în onoarea memoriei mamei lor de cei doi copii ai ei.

Este cunoscut că există rezerve cu privire la istoria orală, adică la înregistrarea Istoriei prin poveștile pe care le spun „oamenii simpli”. Așa cum subliniază istoricul Tasoula Verbenioti, „poveștile lor ar putea oferi „alte” răspunsuri nu doar la întrebarea cine scrie, ci și cine creează Istoria”. Unul dintre acești oameni simpli, creatorii anonimi ai Istoriei, a fost cu siguranță și Urania Nizamidou.