Rolul social al poveștii în Grecia rămâne, în mare parte, neexploatat. Cu toate că există o multitudine de colecții de povești, povestitorii populari continuă să existe în țara noastră.
Lucrarea de față încearcă să abordeze povestea ca obiect istoric, în evoluția sa, dar și să o coreleze cu un prezent cultural, prin studiul anumitor povești și povestitori din comunități locale, unde narațiunea este o tradiție vie. Se bazează pe povești colectate dintr-o amplă cercetare de teren și povestitori care trăiesc pe insulele Egeei, pe de o parte, și în comunități de refugiați din rândul grecilor micronezieni, pe de altă parte.
Cartea include de asemenea capitole despre principalele concepții științifice internaționale referitoare la poveste, despre primele etape ale cercetării poveștilor în Grecia, dar și despre valorificarea poveștii în zilele noastre, prin multiplele utilizări și reinterpretări ale acesteia în discursul scris sau tipărit, în discursul imaginii, în teatru, în cinematografie, în alte forme de artă sau în lumea noilor tehnologii și în industria spectacolului.
La finalul cărții se prezintă un dicționar util de concepte și lucruri povestite. Această cercetare a apărut din nevoia de a explora povestea grecească la nivel local astăzi, cu respect față de discursul povestitorilor populari, dar și față de opera monumentală realizată în domeniul cercetării poveștilor de marii folcloriști greci.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
