Era noastră, aflându-se la o răscruce, este evident mai indecisă și plină de cereri. Este în mod special cea a marilor aspirații, a dorințelor nestăvilite. Oare își găsește omul timpul, se concentrează oare în interiorul său stare de voie pentru a simți cu adevărat cererea? Dar ce poate însemna această cerere? Cererea unei epoci!

În fața noastră, deodată răsare o imagine densă și uriașă a umanității, în mișcarea sa neîncetată - lume în spațiu și timp - cum să nu ne dezarmeze? Cunoaștem, învățăm, ne informăm mereu foarte multe. Ce cer oamenii în fiecare moment al timpului? Și cum va fi cererea lor unanimă?

Desigur, nevoia mai profundă a omului există, este un singur glas. Totuși, ceea ce auzim în realitatea noastră - și să o numim aparentă - sunt vocile stridente din jurul nostru și strigătele. Iar aceste voci, aceste chemări sunt emoționante, legitime. Putem, de asemenea, să deosebim anumite cuvinte strălucitoare (deja standardizate?) care se repetă cu perseverență: Pace, Libertate, Dreptate. Cereri neschimbate, neîntrerupte, permanente.