După domnia I.Q. a indicelui tiranic al inteligenței, oamenii de știință subliniază astăzi cât de importantă este natura sentimentelor umane. Rolul lor este esențial atât în comunicare, cât și pentru a fi convingători.

Anxietate, rușine, depresie, pesimism, insecuritate, amenințare, violență și singurătate. Oare toate aceste rău care amenință omul au o cauză comună? Oare putem să le tratăm fără antidepresive, anxiolitice, sau pastile hipnotice? Oare organismul nostru, „farmacia” noastră, așa cum a spus Hippocrate, ascunde tratamentul pentru fiecare boală?

La școală învățăm istorie, geografie, matematică și altele, dar nimic despre cum să fim eficienți față de noi înșine și, prin extensie, față de ceilalți. Nu ar fi fost util, de exemplu, să ni se predea care sunt etapele doliu, ce este furia, ce înseamnă să eviți un conflict preferând soluția non-violenței, în loc să memorăm numele profeților din Vechiul Testament?

Este timpul să învățăm să ne înțelegem sentimentele, deoarece acestea ne vor elibera de „bolile” care ne bântuie. Nu înseamnă nimic să ai un indice de inteligență ridicat atunci când nu știi cum să extragi forțe și vindecare din adânca sursă plină de viață a sentimentelor pozitive pe care le ascunzi în tine.

Încrederea în noi înșine, creativitatea, autonomia, autosuficiența, sunt forțe pe care le vom extrage din inima omului, inteligență emoțională care izvorăște din relațiile noastre interumane, este inteligența de mâine.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]