Penelepe S. Delta, descriind neastâmpărul fratelui său mai mare cu un an, spune: Aproape de el mă făceam și eu rău... și continuă: și între noi, cei trei mari, picau pumni mulți. Nimeni însă nu se dădea de gol. Știam de mici că faptele rele, la fel ca și minciuna, erau pedepsite. Minciuna era „cea mai rușinoasă” dintre păcate. Cuvântul „minciună” murdărește gura, spunea tatăl. Și Antonis ținea sus acest steag, nu doar că nu spunea niciodată minciuni, dar și cu curaj recunoștea, acolo unde noi, tremurând, tăceam adesea.