Pentru că cititorul operei mele s-a întrebat cu siguranță de nenumărate ori cum am început această inițiativă, care au fost primele mele gânduri, cum am realizat necesitatea de a duce la îndeplinire scopul meu, simt obligația de a face câteva mărturisiri.

Ideea a început să zboare în mintea mea foarte devreme, la începutul anului 1943, când supraveghetorul catedrei, pe atunci vacante, de istorie a Greciei moderne, profesorul de istorie bizantină Ioannis Vojatzidis, mi-a încredințat, ca nou ales asistent, să predau, în anul academic 1943-1944, perioada lui Kapodistrias (ianuarie 1828 - septembrie 1831).

Pentru că dorința mea arzătoare era să răspund cât mai bine posibil încredințării profesorului supraveghetor, precum și a membrilor facultății de filosofie, am început imediat -cu un sentiment de înaltă responsabilitate- să îmi pregătesc lecțiile pe baza unui plan detaliat de conținuturi, consultând în special sursele relevante -dar și materiale auxiliare- și căutând în același timp sprijinul așa numitelor științe auxiliare ale istoriei, adică economia publică și politică, psihologia indivizilor și mulțimilor, sociologia, antropogeografia, dreptul constituțional, diversele teorii ale istoriei etc., pentru înțelegerea și interpretarea diferitelor probleme pe care le voi întâlni în cursul cercetării mele.

Cu o astfel de bază și perspectivă largă, precum și conform principiilor pe care le-am formulat mai sus, precum și în "Introducerile" volumelor operei mele, capitolele Istoriei mele au fost scrise și rescrise timp de decenii, până când am ajuns la finalul scopului meu, la capătul călătoriei mele în trecut și acum predau -după o jumătate de secol de căutări și cercetări continue- națiunii opera mea completă.