Fraților, cu această lucrare în mâini, să ne lăsăm călăuziți de părinții noștri îndumnezeiți, în adorare, laudă, amintire, îmbrățișarea patimilor sfinte ale „prietenului” nostru care ne luminează în aceste zile.

Adică trădarea noastră, spălarea picioarelor noastre, loviturile, insultile, batjocurile, râsetele, mantia purpurie, nuiaua… și mai ales Crucea și moartea, pe care El pentru noi, de bunăvoie, a acceptat-o.

Haideți să coborâm împreună cu ei în iad, de unde Hristos ne-a chemat la Viața Veșnică. Iar ieșind cu toții, și noi din mormintele noastre personale, strălucind, fulgerând, înfiorându-ne, copii luminoși ai bisericii, strigând „Hristos a înviat din morți…”, să ne îmbrățișăm bucuria că Domnul este aproape.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]