Prezenta studiu urmărește să abordeze în esență, dintr-o perspectivă istorică, una dintre condițiile de control ale națiunilor din perioada celor două secole creștine inițiale, încă de la înființarea Bisericii, pentru admiterea lor în rândul catehumenilor, așa cum a fost formulată această condiție de către Hipolit în opera sa „Tradiția apostolică”, și anume în legătură cu afirmația sa că întreaga sa operă constituie o reflecție a tradiției Bisericii care a existat înaintea sa.
Această condiție se referă la faptul dacă candidatul pentru catehizare nu trebuia să se afle într-o stare, bineînțeles, de legătură monogamă, ci de concubinaj. Dificultatea demersului constă în faptul că tradiția Bisericii înainte de Hipolit abordează această condiție specifică a lui Hipolit cu tăcere, ceea ce impune cercetarea subiectului prin metoda argumentum e silentio.
Cu toate acestea, deoarece subiectul are un interes mai general, atât pentru Biserica antică cât și pentru cea de astăzi, în special pentru Biserica Misiunii, unde fenomenul social al concubinajului o înconjoară în toate formele sale, subliniem că a meritat să realizăm această cercetare și studiu.
