„Decizia mea de a redacta și publica volumul doi al politicii externe grecești este rezultatul constatării că există deja condițiile necesare pentru asumarea, în această direcție, a proiectului unei abordări sistematice a evenimentelor din perioada postbelică.
Încercarea mea s-a bazat, pentru prima dată pe o întindere temporală de 4 decenii, pe valorificarea descoperirilor care sunt incluse în primele monografii sistematice asupra subiectelor din această perioadă, pe extragerea unor date bogate din surse primare deja publicate și pe examinarea, ori de câte ori a fost posibil, a colecțiilor arhivistice nepublicate.
Posibilitatea de a înregistra și interpreta evenimentele din perioada postbelică mai largă variază în funcție de localizarea lor temporală, la o distanță mai mare sau mai mică de zilele noastre. Primele 2 decenii, ale anilor '40 și '50, au constituit deja domeniul unei cercetări mai extinse, rezultând astfel, ca infrastructură, un număr -chiar și limitat- de studii speciale.
Posibilitatea, mai recentă, de a investiga materialul primar din anii '60 nu a dat, deocamdată, rezultate corespunzătoare, sub forma unei sinteze a documentelor istorice. În cele din urmă, cercetarea evoluțiilor din perioada imediat următoare se bazează pe material primar publicat sau nepublicat, provenind în principal din surse private.
Sentimentul, tocmai, al insuficienței surselor care ar permite o negociere validă -conform regulilor științei istorice- m-a descurajat să încerc, deocamdată, înregistrarea istoriei ultimelor 2 decenii ale secolului". [Fragment din textul de pe coperta din spate a edției]
