În această carte se încearcă o călătorie în texte de proză neoelenă din secolele 19 și 20 pentru a explora în principal relația dintre mască și identitate.
Cum multiplele alternări ale rolurilor, îmbrăcarea de diferite măști se apropie de „altul”, ajută la autocunoaștere și dezvăluie aspecte necunoscute sau latente ale identității? În ce termeni are loc dialogul între sine și „altul” transformat?
De ce motive este pusă în practică și ce funcții este chemată să îndeplinească masca? Cum este acceptată nu doar de sine, ci și de ceilalți și de narator „noua” imagine?
De asemenea, masca și travestirea în special subminează comportamentele stereotipe masculine și feminine sau poate reinscriu bipolaritatea, „adevărul” masculinității și feminității?
La aceste și la alte multe întrebări încearcă să răspundă abordările textelor, dezvăluind în același timp alternările și evoluția măștii în parcursul ei istoric de la un simplu artificiu pentru promovarea acțiunii la un element structural al propriei narațiuni.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
