Există două tipuri de aniversări literare: cele comemorative și cele esențiale. Cu primele ne amintim de oameni care, prin opera lor, au oferit emoție literară în vremea lor. Cu cele din urmă, ni se oferă ocazia să descoperim o semnificație esențială pentru vremea noastră într-o operă care a încetat să ne intereseze (mai puțin sau mai mult), fie să confirmăm valoarea unei opere, a cărei importanță nu am simțit că a scăzut după moartea autorului ei.

O sută de ani de la nașterea lui George Seferis și aproape treizeci de la moartea sa, importanța operei lui Seferis rămâne intactă. Cosmopolit și în același timp grecesc, Seferis ne oferă prin textele sale acea lecție de echilibru estetic și moral între avangardă și tradiție, între apartenență și cosmopolitism, între dorința individuală și participarea la colectivitate, fără de care omul poate rămâne o povară tristă sau poate deveni o frunză în vânt.

Dar, în special, Seferis, cu forța sa de neclintit a poeziei, își confirmă locul în rândul marilor poeți neoelenici. Această carte înregistrează prima, în esență, manifestare a Anului Seferis: omagiul „Noilor Epoci” din Ziarul Vima din 27 februarie 2000. Ea reunește texte ale grecilor și străinilor, reprezentanți ai trei generații literare diferite, care demonstrează că opera seferiană continuă să provoace discuții fertile care confirmă actualitatea și amploarea sa.