«Eu prefer orașul în care trăiesc așa cum este. Pentru că în oraș se creează cultura. În acest oraș, oricât de jalnic ar fi, creăm. Eu, dacă nu m-aș fi rătăcit pe străzile orașului, nu m-aș fi dezvoltat spiritual.
Voiam pe Universității, priveam fotografiile cinematografelor, mergeam la Cineac, la Rozikler și la Alaska, la Pediaonul lui Ares, la Green Park, la Muzeul Arheologic, la teatrele Peroke și Samartzi, la Victoria și la Alkasar, cele două cinematografe de la gara Larissa, la Astra, cu noile talente care s-au format acolo.
Și apoi mergeam la Conservatorul Atenei-Pireu și la Academia de Arte Frumoase, pe strada Patision, la cea mai frumoasă școală. (Acum acolo în Gazi unde au mutat-o, ce imagini vor avea studenții?)
Și apoi la Syntagma, în piața Klavthmonos, la teatrul Coon. Ne așezam și pe bănci de multe ori în Grădina Regală, unde merg și acum. Când intru acolo, am mereu această miros de prospețimea copacilor.
Îmi plăceau și statuile, busturile care se iveau pe fundalul verde al plantelor. Și chiar am pictat multe lucrări pe această temă.»
