Am lăsat la urmă plăcerea estetică pe care mi-o provoacă creațiile lui Ritsos. Nu mă refer la poeziile sale de actualitate, care - fără a le respinge în totalitate - le consider produse ale unei gândiri angajate, ci la toate celelalte, care ne-au dezvăluit fața și sufletul Greciei.

Puful poeziei a ridicat o adiere unde plutesc fragmente din coaja pământului nostru, semințe din vegetația sa și scântei din cerul său. Fără elocvența lui Ritsos, grecii ar fi uitat cum să numească o mare parte din lucrurile care le sunt în fața ochilor.

Pe parcursul scrierii mele, am evitat observațiile de detaliu, însă numărul fragmentelor și sintezelor poemelor ample pe care le-am menționat permite cititorului să își formuleze propriile judecăți și să se înalțe, eventual, în viziunea de ansamblu a vastului său op.

[Fragment din textul prefaței]