Acestă monografie își propune să evidențieze succesiv soluția mentalităților, percepțiilor și ideologiilor, care s-au manifestat cu referire la Kosovo și au dus la cea mai explozivă criză postbelică din Europa.

Se examinează succesiv diferitele forme și faze ale cercului vicios al naționalismelor din Iugoslavia (în principal cel sârbski), și rolul lor ca pretext pentru exercitarea suveranității.

Se susține că intervenția militară a NATO, doar la nivelul propagandei, avea legătură cu drepturile omului ale albanezilor din Kosovo, care erau sistematic încălcate, în timp ce discursul specialiștilor și al „strategilor” făcea referire la interese.

Intervenția a avut loc fără ca să fi existat anterior vreo politică preventivă și de descurajare convingătoare. Și chiar când au fost mobilizate mijloacele aferente, acestea erau fie negative, fie polarizante.

Problematica se mută de la analiza raționamentului oficial vestic despre Balcani la ceea ce se dezvăluie, prin intermediul Kosovo, despre Occident, cu privire la funcționarea democrației și a societății civile.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]