„Broșura pe care a scris-o Spieras în închisoare despre grevă și evenimentele fatale de pe Serifos este poate cel mai important document pentru adevărata istorie a mișcării muncitorești. Având majoritatea în rândul celor care fumează și în rândul muncitorilor din industria tutunului, Spieras, Kouhtsoglou și Fanourakis susțin la primul și al doilea congres al GSEE lupta autonomă a muncitorilor și se opun sistemului centralizat al unei conduceri muncitorești care va canaliza inițiativa clasei muncitoare.

Al doilea congres al GSEE a avut loc la Atena în septembrie 1920. Nu existau decât două tendințe care s-au confruntat în cadrul acestuia. Majoritatea covârșitoare a membrilor și susținătorilor KKE și mica grupare anarho-sindicalistă a lui K. Spieras. Acest congres a recunoscut Partidul Comunist ca fiind singurul reprezentant politic al clasei muncitoare.

Împotriva acestei decizii, Spieras a vorbit cu tărie și violență, susținând autonomia mișcării sindicale și insistând asupra pericolelor care amenință clasa muncitoare din această tutelă esențială din partea KKE. Am participat la acest congres și, mai mult decât orice altceva, m-a impresionat pasiunea cu care Spieras își susținea opiniile, elocvența sa remarcabilă și argumentele sale destul de convingătoare.

Într-un catalog de lideri muncitorești care au fost uciși de OPLA se găsește și numele lui Spieras. A fost ucis pentru că, cu 25 de ani în urmă, s-a opus KKE.” A. Stinas [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]