În spatele vinului și al strugurelui din care se naște, planta care îl hrănește și solul care îl găzduiește, există întotdeauna un om; o figură, o față care dezvăluie efortul, munca, anticiparea și ocazionalele tristeți, dar și speranța, bucuria, așteptarea și satisfacția tuturor acestor lucruri.

Aceste fețe sunt multe și variate, masculine dar și feminine, tinere sau în vârstă, uneori cu un aspect obosit, dar întotdeauna cu o sclipire, adesea nerăbdătoare și aspirante; fețe vorbărețe dar și tăcute, fețe de viticultori, vinificatori, oenologi și de toți acei oameni ale căror destine sunt legate de vinul grecesc. Toți povestesc poveștile lor și, prin filosofia și abordarea lor individuală, îmbină mozaicul complex al sectorului viticol grec.

În istoria „Lumea Veche” din Europa, din care cultivarea viței de vie și arta vinificării s-au răspândit în toate celelalte, există întotdeauna un capitol, scurt sau extins, care se referă la Grecia, care a îmbrățișat vinul și a fost prima care a înălțat vinificarea la rang de artă; o țară mică, care, de-a lungul secolelor, din antichitate până în zilele noastre, a oferit lumii unele dintre cele mai emblematice vinuri ale sale, ale căror nume sunt scrise cu litere de aur în cartea istoriei—o țară, totuși, care în cele din urmă a pierdut continuitatea și a fost nevoită să ia totul de la capăt, aproape de la zero.