«Farmecul capitalismului este identificat de regizorul anarchist genial Luis Buñuel, din ale cărui filme am împrumutat titlul cărții, în „păcat” sau, dacă preferați, în imoralitate. Totuși, imoralitatea capitalismului trebuie să fie cât mai discretă pentru a fi captivantă.

La fel cum nimeni nu își înșală soția în mod deschis, astfel nu ar trebui să își înșele nici partenerul în mod deschis. Capitalismul nu are nevoie de escroci, ci de înșelători isteți și flexibili, pentru ca jocul să fie cât mai puțin plictisitor și periculos. În capitalism, jocurile trebuie să fie jucate cu reguli, iar totul să pară decent.

Însă, vai de capitalistul care nu încalcă discreționar și cu măsură regulile și care este cu adevărat decent. Farmecul adevăratului capitalist constă în abilitatea sa de a fi escroc fără a fi văzut.» [Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]