„Firul Ariadnei ne conduce prin labirinturile vremurilor, de la Creta Minotaurului până la Atena Jocurilor Olimpice moderne, de la timpurile mitice ale Antichității până la anii imediat următori încheierii mileniului. Timpuri și epoci, teatre și istorie.

Și istoria teatrului neoelenește începe în Creta și ne duce la Atena, de la o culme a culturii renascentiste până la o culme a dramaturgiei moderne grecești și la înflorirea teatrului. Atena a depășit, poate, în ceea ce privește numărul teatrului, orice altă metropolă europeană. Deci, din nou, o metropolă a teatrului.

Labirinturile cercetării istorice a teatrului grecesc sunt o călătorie fascinantă, seducătoare, în ascunzișurile și catacombele arhivelor și în praful și tăcerea bibliotecilor, ajunge să ai curaj și putere de a rezista, și ochi deschiși, o călătorie cu neprevăzut și adversități, cu firul entuziasmului și cu resursele răbdării, perseverenței și intuiției, instinctul de ieșire, atunci când trebuie să decizi, la răscruci. Aceste răscruci. Cu cronometru în mână, închizi ochii și lași liber mintea și inima...

Această carte, dedicată soției mele, colectează 10 studii de teatrologie, aproape toate nepublicate, din ultimul an al cercetărilor și rătăcirilor mele și se referă, aproape în totalitate, la aspecte ale istoriei teatrului grec, din Bizanț până în perioada interbelică, cu excepția celui de-al doilea capitol, care are o perspectiva comparativă.

Capitolul al șaselea se referă la aspectele grecești și teatrale ale „Marelui din Weimar”, al lui Goethe, iar capitolul al optulea aparține capetelor percepției. Două capitole, primul și al treilea, abordează și probleme de interpretare și de reprezentație.”