Înțelesul bergsonian al lui Deleuze este inclus - împreună cu studiul lui Jankélévitch, Bergson - printre cele mai fertile lecturi ale filosofiei lui Bergson, un gânditor major, nedrept neglijat timp de decenii, a cărui înțelegere a ideilor este necesară pentru o suficientă cunoaștere a unor aspecte fundamentale ale filosofiei franceze până în prezent.

Analizele perspicace ale lui Deleuze asupra conceptelor create de Bergson - intuiția ca metodă, durata ca dat imediat, memoria ca coexistență potențială și impulsul vital ca mișcare de diferențiere - și despre disputa sa cu Einstein cu privire la timp captează atenția cititorului.

Așadar, ediția în limba engleză a Bergsonismului, din 1991, a revitalizat interesul pentru Bergson și în gândirea anglo-saxonă. În plus, studiul atent al acestuia contribuie la aprofundarea filosofiei lui Deleuze, având în vedere că Bergson este unul dintre cei trei filosofi fundamentali - împreună cu Nietzsche și Spinoza - cu care acesta s-a confruntat critic.

În final, abordarea gândirii filosofice a lui Bergson și Deleuze promovează o viziune diferită asupra evoluției filosofiei moderne în Franța, care ne interesează nu doar la un nivel teoretic, ci și la un nivel etic și practic, deoarece este pătrunsă de o dinamică puternică de emancipare.

Prefața traducătorului la a doua ediție || Nota introductivă a traducătorului || Intuiția ca metodă (Cei cinci pași ai metodei) || Durata ca dat imediat (Teoria multiplilor) || Memoria ca coexistență potențială (Ontologia trecutului și psihologia memoriei) || O singură durată sau mai multe? (Durata și sincronismul) || Impulsul vital ca mișcare a diferențierii (Viață, minte și societate) || Postfață: Giannis Prelorentzou, „Influența filosofiei naturii și a filosofiei vieții lui Bergson asupra gândirii filosofice a lui Deleuze” || Bibliografie || Index de nume || Lexicon