Am putea numi Amfitrionul „Comedia transformărilor” sau „Mască a vicleșugului”. La baza mitului și intrigii se află masca, fața dublă. Zeii au două forme, divină și umană. Transformările lor repetate – pentru a adapta mitul la nevoile noastre – dezvăluie comportamente sociale mai generale, natura proteică și manevrele celor puternici.

Molière știa foarte bine despre măști și transformări pentru a aborda problemele vremii sale și, în general, pentru a lumina pasiunile și nevoile umane, expunându-se și el pe sine pe scena salvatoare (?). Numai că, uneori, acest joc ascunde capcane…

Odată cu publicarea Amfitrionului, MIET continuă editarea celor trei traduceri istorice molierice ale Hrisăi Procopaki (deja a fost publicat Misanthropul și va urma curând Școala femeilor).

Scris în versuri cu metru variat și rimă asonantă, această lucrare este cu siguranță cea mai exigentă în ceea ce privește traducerea sa în limba greacă. Traducerea Hrisăi Procopaki – o variantă regândită a textului prezentat de Lefteris Voyiatzis în „activitatea sa de lebădă” pe 4 august 2012 la Epidaur – reușește să facă față dificultăților cu o naturalețe și măiestrie inegalabilă care caracterizează realizările traductive indiscutabile.