Întregul bilanț al costurilor perioadei 1946-1949 în sânge poate fi estimat doar aproximativ, din cauza dificultății de a determina cu exactitate, pe de o parte, pierderile trupelor paramilitare din partea guvernamentală și, pe de altă parte, pierderile Armatei Democratice, în special în timpul înfrângerilor.

Cu toate acestea, din cele cunoscute și accesibile, putem face unele evaluări preliminare. Pierderile totale ale Armatei Naționale au ajuns la 44.000 de ofițeri și soldați (14.000 de morți). În Armata Democratică, morții, conform estimărilor, s-au ridicat la aproximativ 25.000.

Cât despre victimele din mecanismele paramilitare și civili, acolo diferențele în estimări sunt semnificative, având însă în comun caracteristica că se referă la adevărate holocausturi. Comparativ, Campania din Asia Mică (1919-1922) a costat armata greacă 37.000 de morți sau dispăruți. Războiul „mai blând” din 1940-1941 (italo-grecesc și greco-german) a costat 15.000 de morți și dispăruți, iar Războaiele Balcanice „numai” 8.000 de morți.

Dacă considerăm că în cazul războiului civil victimele uneia și alteia dintre părți provin din aceeași societate greacă, atunci ne aflăm evident în fața celei mai mari vărsări de sânge militară pe care țara a cunoscut-o de la independența sa, în 1830, până în prezent.

Este evident că ne aflăm în fața unei confruntări militare extrem de dure. O război de caracter totalitar, adică unul care nu implică doar armatele și combatanții, ci întreaga societate. Mai mult de un milion de persoane, civili, au fost strămutate și refugiate în timpul acestui război. Ce altceva ar putea să se întâmple într-un război?