"Vinul lui Gustav" nu este un studiu enologic. Deși este îmbibat cu multă retsină, foarte stafidită, câteva butoișoare de verdea și multe sticle de vin roșu și alb, este produsul cercetării unui istoric, care nu este exclus să fie și un iubitor de vin.

Temă este o recepție, recepția "vinificării erudite", a oenologiei savante, dinstraturile comerciale ale regiunilor stafidei (Peloponez și Insulele Ionice), și paș cu paș dobândirea maturității vinului, într-un spațiu geografic unde Grecia a trăit propriul său "febra neagră". De altfel, Peloponezul a fost cea mai mare unitate viticolă a țării, cel puțin până la cel de-al Doilea Război Mondial.

(...)

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]