Poate că faptul că m-am născut într-o casă cu vedere la un cinematograf de vară avea legătură cu asta. Pentru că nu exista nicio vena artistică în rădăcinile mele și cu atât mai puțină încurajare din partea mediului meu. Provincialismul liniștit al orașului meu natal, Limassol, putea cu greu să șteargă magia primelor acelei impresii alb-negru.

Din păcate, fiind primul fiu al unui avocat de renume, singura cale deschisă pentru mine era cea care ducea la biroul său, prin intermediul școlii de drept englezești. Setea mea irezistibilă de a evada din realitate găsea o supapă în vizitele clandestine la cinematograf, într-o lăcomie insațiabilă pentru romane și, mai presus de toate, în a juca scenariile imaginației mele în fața oricui avea dorința să le vadă.

Compensam pe ai mei fiind straniu de excelent la școală, pe care o uram, și extrem de atașat de familia mea, pe care o iubeam.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]