De-a lungul vremii, porcul a contribuit într-un mod semnificativ la alimentația omului. În trecut, carnea de porc era singura carne consumată în societățile rurale, iar sărbătoarea porcului (sacrificarea animalului) a rămas mult timp un eveniment popular important.

În zilele noastre, sacrificarea animalelor se face organizat, într-o economie agricolă industrializată. Evoluția producției de carne de porc în Franța este caracterizată prin concentrarea ei, având două fenomene.

Pe de o parte, cele mai multe animale sunt crescute în trei regiuni: în Bretania și zona Ligerului, în Picardia de Nord și în Aquitania de Sud-Pirinei, cu o clară predominanță în Bretania. Pe de altă parte, 95% din carnea franceză este produsă de aproximativ 17.000 de crescători, care au fiecare mai mult de 100 de porci.

În paralel, se observă fenomenul generalizării în răspândirea raselor, în special a rasei Large White, Landrace și hibrizii acestora, în detrimentul raselor vechi și autohtone. În aceste condiții de standardizare a creșterii, Ministerul Agriculturii, dorind să păstreze bogata moștenire a materialului genetic autohton - întotdeauna este posibilă revenirea la o rasă veche de porci, în cazul schimbării orientării pieței - a solicitat Institutului Tehnic al Porcului în 1981, să înregistreze rasele autohtone.

Începând din 1982, se inițiază un program național sub îndrumarea Institutului de Cercetări Agricole și a Institutului Porcului, care include studiul zootehnic al cinci dintre aceste rase autohtone (Alba din Vestul Franței, porc din Gascogne, Limousine și Bafié) și păstrarea pe termen lung a spermatozoizilor acestor rase, în congelare.

În plus, prin acest program se favorizează multiplicarea lor, prin stabilirea unor stimulente economice. Întreaga efort începe să aducă roade, deoarece, într-adevăr, numărul crescătorilor care se ocupă cu reproducerea acestor rase s-a dublat în decurs de 10 ani.

[Fragment din textul introducerii publicației]