Memoria oamenilor, memoria vieții publice, memoria care alege să laude și să transmită celor viitori mările și minunatele, și-a găsit expresia în Herodot și în Istoria sa. Mai târziu, Tucidide a demonstrat că cuvintele pot transmite alte semnificații decât cele pe care credem că le conțin și că în spatele acțiunilor se ascund ambițiile.

Așadar, Istoria și amintirile pe care le înregistrează poate că nu sunt atât de nevinovate cum dorea Herodot să sugereze. Cultura Europei de Vest a trăit înflorirea și măreția sa fundamentată pe percepția lui Herodot și pe constatări lui Tucidide. Cu aceste modele și-a construit propria istorie și a creat un corp de memorie care a modelat societățile Europei de-a lungul timpului și, ulterior, aproape întregii lumi.

Calculatoarele electronice stochează în memoria lor fiecare acțiune, mică sau mare, semnificativă sau nesemnificativă, neavând loc pentru uitare, întrucât tot ce intră în memoria lor are capacitatea de a trăi acolo veșnic. Ele nu au scopul de a învăța pe cei din viitor, nu produc cunoștințe, ci informații, nu pentru toți, ci pentru utilizatorii lor, nu au cuvinte, nu au îndoieli.

Această memorie a calculatoarelor electronice formează o altă lume, fără punct de contact cu memoria unui Herodot sau a unui Tucidide. În această lume am intrat. Problema memoriei și, cu atât mai mult, a relației dintre memoria istorică și memoria calculatoarelor electronice este imensă, iar parametrii săi variati rămân necunoscuți. Așadar, acest eseu reprezintă mai degrabă un prim contur al subiectului, având ambiția că vor exista stimuli pentru dezvoltarea sa viitoare.

[Fragment din textul de pe coperta a IV-a a ediției]