Utilizarea pigmenților naturali de origine organică reprezintă un element esențial al identității culturale a bazinului mediteranean și a zonelor învecinate. Cu toate acestea, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, compușii sintetici au înlocuit treptat metodele tradiționale de colorare și pictură, iar materialele incompatibile între ele sunt adesea amestecate, conducând la produse de calitate discutabilă.

În acest context, devine evidentă nevoie de reproducere fiabilă a metodelor vechi de preparare și utilizare a pigmenților naturali, pentru a sprijini conservarea moștenirii culturale materiale, precum și activitățile artistice sau meșteșugărești.

Studiul de față se bazează pe o serie de activități interdependente, și anume:

• înregistrarea meticuloasă și codificarea rețetelor vechi,
• reînvierea experimentală a celor mai potrivite procese tradiționale, astfel încât să fie posibilă reproducerea lor ușoară și repetabilă,
• optimizarea metodelor de colorare sau pictură cu pigmenți organici naturali, prin investigarea relației dintre condițiile fizico-chimice și rezultatul concret în ceea ce privește nuanța finală, saturația și strălucirea, precum și rezistența și stabilitatea,
• formularea de protocoale pentru standardizarea rețetelor.