Una dintre cele trei lucrări etice ale lui Aristotel. Subiecte principale: Conceptul de fericire. Bunurile din interiorul și din afara sufletului, virtutea morală ca acțiune a sufletului. Virtutea ca mijloc. Tabelul virtuților. Virtuți intelectuale și morale. Înclinația. Conceptul și tipurile de justiție. Prietenia, semnificația morală, socială și politică a acesteia.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte limitate. La vârsta de șaptesprezece ani, s-a dus la Atena pentru a studia la Academia Platonica. A stat acolo douăzeci de ani, între 367 și 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci, Aristotel a plecat la Assos în Troade, iar după trei ani petrecuți acolo, a mers pe insula Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația tânărului rege Alexandru.

Când elevul său a ajuns pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și a fondat școala sa, Lyceum. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului la Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze la Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Minte universală, Aristotel a creat o vastă și valoroasă operă filozofică și științifică. Teoria cunoașterii, logică, teologie, fizică, biologie, psihologie, etică, filozofie politică, estetică sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat.

Ermip din Alexandria estima că operele lui Aristotel erau 400. Până la noi, au ajuns liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laërtius estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 440.000. Influența operei sale asupra formării gândirii mondiale a fost, timp de secole, și rămâne, puternică.