Cercetarea aristotelică asupra principiilor fundamentale din care ființele își extrag existența. Cărți A - D: Cerințe și etape ale procesului cognitiv. Cunoașterea principiilor fundamentale. Opiniile presocraticilor, pitagoreicilor și ale lui Platon. Obiectul primei filozofii. Care este știința căutată. Paradoxurile și improbabilitățile care rezultă din modul de gândire al altor filosofi. Interpretarea termenilor fundamentali ai filozofiei aristotelice.

Aristotel, fiul medicului Nicomachus, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani a mers la Atena pentru a studia la Academia platoniciană. Acolo a rămas douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci, Aristotel a plecat în Assos, în Troia și, după o ședere de trei ani acolo, a mers în Lesbos și apoi în Macedonia, unde s-a ocupat de educația prințului Alexandru.

Când elevul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și a fondat școala sa, Lyceum. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filosofului la Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze la Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o operă filosofică și științifică vastă și valoroasă. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filosofia politică, estetică sunt principalele domenii de cunoștințe pe care le-a cercetat și studiat.

Ermip, alexandrin, calcula operele lui Aristotel la 400. Până la noi au supraviețuit liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laertius estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 44 de mii. Influența muncii sale asupra formării gândirii mondiale a fost, timp de secole, și rămâne puternică.

[Extras dintr-un text de prezentare al editorului sau al ediției]