Lucrările unuia dintre ultimii mari gânditori ai cuvântului filozofic, așa cum a fost împărțit în șase volume de nouă tratate de către ucenicul său Porfirios (în primul volum este inclusă și lucrarea acestuia despre viața lui Plotin și clasificarea operelor sale).

De exemplu: Ce este ființa vie și ce este omul, Despre virtuți, Despre dialectică, Despre frumos, Despre sinucidere etc. Plotin s-a născut în Egiptul de Sus în jurul anului 203 d.Hr. și a crescut în Alexandria. A studiat alături de învățătorii alexandrini de filozofie și, în special, cu platonicianul Ammonius Sakkas.

Vând să cunoască gândirea Orientului, s-a înrolat în armata împăratului Gordian, care făcea campanie în Persia. Când armata imperială a fost învinsă, Plotin a reușit să supraviețuiească, să ajungă la Antiohia și apoi la Roma, unde a trăit până la sfârșitul vieții sale. A predat filozofia și a câștigat faimă, atât ca învățător, cât și ca personalitate morală.

Printre ucenicii săi s-au aflat personalități proeminente ale societății romane - chiar și împăratul Gallienus. Visul său de a înființa un oraș în Campania, numit Platonopolis, care să fie guvernat conform idealurilor platonice, a fost subminat de consilierii imperiali.

A început să scrie când avea deja 49 de ani. Își nota pe hârtie dezvoltările filozofice, fără a reciti, fără corecturi și adesea fără a întrerupe discuțiile cu ucenicii săi.

Dintre aceștia, Porfirios a preluat sarcina de editor și curator literar al operei mentorului său, împărțindu-le în 6 volume de 9 tratate, pe care le-a numit „Enneade”. Plotin, unul dintre ultimii mari reprezentanți ai cuvântului filozofic, a murit în anul 270 d.Hr. în Campania.

[Fragment dintr-un text de prezentare al editorului sau al ediției]