Având iubit și trăit timp de secole în mare, am învățat să scriu și să citesc.

Așa că acum pot privi înapoi adânc în generațiile succesive, ca și cum un munte începe înainte ca celălalt să se termine.

Să privesc înainte și să văd același lucru din nou:

Sticla adâncă și întunecată și cea nouă pe braț.

Eleni cu partea ei pe calcar.

Să umple jumătatea corpului ei cu vin de la Panagia 

care deja fuge spre Asia.

Și broderia s-a mutat în întregul cer 

cu păsări gălbui și soarele.