„Etica Eudemia” este prima dintre cele trei tratate despre etică ale lui Aristotel (celelalte două sunt „Etica Magna” și „Etica Nicomahică”). Numele „Eudemia” provine din faptul că editorul acestei lucrări a fost elevul cel mai apreciat de Aristotel, Eudemos din Rodos, sau, după alții, deoarece filozoful i-a dedicat acest tratat lui Eudemos.

Acest tratat cuprinde șapte cărți, iar conținutul său este strict moral; nu este legat de o politică, așa cum se întâmplă în „Etica Nicomahică”. „Etica Eudemia” are în plus o nuanță religioasă. În acestea, virtutea adevărată se bazează pe religie și reprezintă o manifestare a poruncii și inspirației unui supraom rațional.

Această particularitate reflectă moștenirea platonică a lui Aristotel sau, după alții, influența stoică.