Când Lewis Carroll a început să scrie "Vânătoarea de Snark" în 1874, avea deja 42 de ani, la fel ca și eroul "anonim" al poeziei, Măcelarul. Cu toate acestea, Carroll însuși era "faimos". El preda matematica la Christ College, Oxford și scrisese cele două "Alice" care îl făcuseră deja foarte popular printre copiii vremii. Dar noua sa carte nu era destinată să aibă același impact, cel puțin de la început: nu mai era un roman, ci o poezie, care nu avea ca personaj central un copil și nici nu se referea la lumea copiilor. Povestea cu zâne și vrăjitori fusese înlocuită de o aventură stranie, în care tot ceea ce un copil ar putea admira era rar, în timp ce ironia cea mai întunecată abunda, unde adulții se puteau scufunda în interpretări îndrăznețe.