În cea de-a opta ediție a seriei „10 și una de decenii de divizări politice: Tăieturile divizive în Grecia în perioada 1910-2017”, profesorul Thanasios Diamantopoulos „radiografiează” și analizează prima fază a celei de-a treia Republici Grecești, „prima Perioadă de Tranziție”, care, prin natura sa, a purtat toate caracteristicile decadelor următoare.

Căderea dictaturii militare a marcat încheierea unei perioade politice extrem de volatile de șaizeci de ani, perioadă în care republica grecească – atunci când funcționa – era deficitară, în suferință, „anemică”, persecutorie față de opoziție, întreruptă în mod constant.

Perioada de Tranziție din 1974 a marcat începutul unei noi faze cu consensuri politico-sociale fără precedent: acceptarea universală a regimului democratic ca o valoare indiscutabilă, „unitatea națională anti-dictatorială”, o „socialmanie” răspândită, necontestarea formelor de guvernare fără monarhie etc.

Dar și cu puternice controverse: despre atribuțiile prezidențiale, despre orientarea geopolitică a țării, despre compatibilitatea unor conexiuni internaționale, dar chiar și a sistemului capitalist, cu „democrația integrată” etc.

În același timp, însă, a apărut și sămânța patologiilor politico-sociale ulterioare: ceea ce profesorul Diamantopoulos numește „laoleihia”, adică mângâierea constantă din partea politicienilor și a comunicatorilor față de „neîntinatul”, „nevinovatul”, mereu nedreptățit și subminat de centre externe al poporului grec.