Dacă greșeala unui frate poate fi publică și evidentă, ar trebui să o justifici cu dragoste și frăție și să spui că Dumnezeu a permis ca acel frate să cadă în această greșeală pentru că alte virtuți sunt ascunse în el pentru a le proteja, sau dacă a avut acel defect pentru o perioadă scurtă de timp, este pentru a-l menține mai umil în proprii săi ochi și chiar cu disprețul altora să aducă un rod de umilință și să placă mai mult lui Dumnezeu, și astfel câștigul său va fi mai mare decât pierderea sa. Dacă, din nou, păcatul cuiva nu este doar evident, ci și mare și provine dintr-o inimă încăpățânată, nu-l judeca, ci fugi cu mintea la judecățile înfricoșătoare ale lui Dumnezeu și vei vedea acolo alte persoane care, deși anterior în mare păcat, au ajuns la mari măsuri de sfințenie prin pocăință, și altele, din nou, care deși anterior în cel mai înalt grad de perfecțiune, au căzut într-un abis foarte nenorocit.
Prin urmare, stai întotdeauna cu frică și tremur, mai mult pentru tine decât pentru oricine altcineva. Și fii sigur că toate acele cuvinte bune pe care le vei spune despre aproapele tău și bucuria pe care o vei simți pentru el sunt rodul și rezultatul Duhului Sfânt. În schimb, orice dispreț și judecată arogantă și calomnie a aproapelui tău provin din răutatea noastră și din incitarea diabolică.