Când Ulise s-a prezentat lui Polifem drept „nimeni”, geniul lui Homer nu i-a permis Ciclopului să se nedumerească sau să ezite. Singura modalitate prin care un monstru poate înțelege pe altul este să-l perceapă ca pe nimic.

Autoanihilarea lui Ulise s-a dovedit salvatoare pentru abilul rege al Itacăi, dar și pentru cultura greacă, care nu poate în niciun fel să înțeleagă pe altul ca fiind nimic. Acest „nimeni” care exclude degradarea celuilalt în nimic devine scopul vieții călugărilor din pustie.

Cu primăvara în apropiere ca imagine a lui Dumnezeu începe noua mare odisee a întoarcerii Eului în Itaca prin intermediul „nimicului” regenerativ. Această nouă călătorie a omului o urmărim citind în această carte a lui Stelios Ramfos cuvintele neconstruite ale sfinților bătrâni.

Ne găsim adevăratul nostru sine atunci când pășim ca „nimeni” între Eul nostru și Celălalt.