Conducerea la vârste fragede este o atitudine de viață și un mod de gândire pe care copilul îl exprimă zilnic prin comportamentul și caracterul său, pe măsură ce interacționează și comunică în mediul său. Are întotdeauna un scop bun pentru sine, pentru ceilalți oameni și pentru lume, recunoaște egalitatea existenței umane și creează oportunități egale pentru toți. Începe cu autoconducerea, care îl ajută să se cunoască și să se controleze pe sine, și evoluează către conducerea altor oameni bazată pe etică și virtute. Include trăsături și abilități de viață pe care copilul trebuie să le dezvolte și să le integreze și necesită o judecată corectă pentru a face alegeri care să beneficieze atât pe sine, cât și pe ceilalți în toate domeniile vieții sale, acum și în viitor.
Să ne oprim asupra unor puncte din definiție: Atitudine de viață și mod de gândire: Conducerea nu este o acțiune izolată, ci modul în care copilul se vede pe sine, pe ceilalți oameni și lumea, și determină cum gândește, cum alege și decide, cum gestionează incertitudinea sau o oportunitate și, în general, cum trăiește. Autoconducere: Copilul trebuie să știe cine este, ce poate face, unde vrea să ajungă și cum să se gestioneze pentru a ajunge acolo. Autoconducerea precede conducerea, adică înainte de a se orienta către ceilalți oameni cu inițiativă, colaborare și respect.