Marioneta grandioasă, cu steaguri și păpuși mici și mijlocii. Cu această comedie, Fo se îndreaptă mai mult ca niciodată spre teatrul popular, scoțând la suprafață marionetele mari ale tradiției siciliene (ceva asemănător cu Teatrul American Bread and Puppet).

Piesa este plasată în Italia postbelică, după căderea fascismului, până la evenimentele din mai '68. Pe scenă predomină o marionetă-păpușă care reprezintă fascismul. Personajele piesei – simboluri care se nasc din acesta sau îi sunt opuse – încearcă fie să-și impună autoritatea, fie să reacționeze la aceasta, în consecință.

Autorul, care consideră teatrul ca un mijloc dedicat în slujba poporului, caută un public diferit în „cercul stângii” care îi permite să facă satira mai violentă, dar și să sublinieze lupta pentru reformarea Partidului Comunist – posibilitatea neobișnuită a unui teatru care dialoghează cu masele este în afara planurilor și intențiilor diferitelor organizații tipice.

Teatrul său devine locul de întâlnire pentru toți tinerii studenți și contestatari care aproape că de ani buni abandonaseră teatrul burghez.