Istoria este întotdeauna scrisă de către învingători sau de către clasele dominante, care „cred că faptele sunt bune, iar interesele sunt drepte”, așa cum ne învață Tucidide. Istoria greacă este plină de mituri.

Nu pentru că istoricii sunt mincinoși sau falsificatori, ci pentru că adevărul este de obicei îngropat sub umpluturi de secole. Adevărul istoric, de altfel, este periculos. Se ascunde cu grijă în spatele intereselor politice și a măștilor ideologice.

Și adesea, prin diplomația secretă, fără cunoștința popoarelor, urmărele sale se pierd în arhivele de istorie și în capcanele bine închise. Dovezile sunt ascunse, dispar sau sunt distorsionate pentru a acoperi abuzuri, trădări și tranzacții rușinoase ale statelor și oficialilor.

(...)

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]