Citind despre Koloctroneiko, dincolo de reportele pur revoluționare, cititorul are acces la o multitudine de „detalii” pe care istoria oficială le ignoră sistematic, cum ar fi: Că în Lefkada (Santa Maura), cu puțin înainte de explozia Revoluției, circula un cowboy îmbrăcat în costumul tradițional (pălărie ca a lui John Wayne, cizme cu pinteni etc.).

Că în 1824, când lordul Byron s-a stabilit în Cefalonia ca „turist”, a urmat cu exactitate programul tradițional de pedofilie (așa cum scrie biografa lui Byron, Benita Eisner) care „era oferit” de insulă celor care aveau pungile pline cu monedele necesare; ghid al romanticului poet englez a fost bine cunoscutul nostru erou național, Androutsos.

Că Ibrahim răspândea ideea că Kolokotronis nu valorează nici măcar o priză de tabac și că Kolokotronis, de partea sa, îl chema să se lupte (într-un duel).

Că Capodistrias nu era grec, ci un aristocrat venețian helenizat. Că menționatul Capodistrias se gândise să colonizeze Grecia cu țărani elvețieni.

Că zicala „Au venit fiarele să alunge blândețile” în amintirile lui Kolokotronis este prezentată complet răsturnată, guvernată de dreptul ființelor sălbatice și nu invers: „blândețile nu vor alunga fiarele, totul pleacă, vrabia rămâne mereu”. Asta vrea să spună că de atunci (1821) până astăzi, multe s-au schimbat, chiar și semnificația zicătorilor...