Călătoria mare a lui Chateaubriand (1768-1848) în Orient începe pe 13 iulie 1806 din Paris și se încheie pe 5 iunie 1807 cu întoarcerea sa în același oraș.

Noi am ales pentru această ediție fragmentul care se referă la călătoria lui Chateaubriand în Grecia până la Istanbul. Acest fragment, pe lângă faptul că ne preocupă direct prin oferirea impresiilor unui mare scriitor despre Grecia aflată sub ocupație turcească, este și cel mai faimos.

Vizitarea locurilor din antichitatea grecească, căutarea și descrierea ruinelor antice, impresiile despre grecii contemporani, dar și critica profundă adusă despotismului otoman reprezentau teme deosebit de atrăgătoare pentru cititorii cultivați din Vest.

Cititorul Călătoriei nu trebuie să se aștepte la milă sau compasiune pentru poporul grec, încă suferind. Acest popor, în orice caz, își va găsi identitatea dialogând cu ruinele și își va vărsa sângele pentru aceasta.

Chateaubriand este un observator onest. Își notează doar ceea ce văd ochii săi, călăuzite de privirea curiozității, privirea minții despre care vorbea Euripide. „Ruine peste tot și niciun om în aceste ruine!” scrie în Sparta.

Și la Atena mai târziu: „credeam că văd antichități peste tot”. Și aceste ruine reflectă zorile care, în câțiva ani după vizita sa, vor deveni zori ai Greciei moderne. Grecia modernă s-a născut din ruinele antichității sale, iar Chateaubriand descrie nașterea ei cu mult înainte ca aceasta să fie primită de maternitatea Istoriei.

Din prefata lui Takis Theodoropoulos