Teatrul grec al secolului al XIX-lea nu poate fi analizat în profunzime fără includerea fenomenelor relevante (traduceri, reprezentații, producții de opere de teatru, încercări de înființare a Teatrului Național etc.) în spațiul cultural mai larg al Balcanilor. Astfel, suntem conduși inevitabil către un studiu comparativ al formelor corespunzătoare la scară balcanică, o premisă a înțelegerii corecte a fenomenelor teatrale grecești din secolul al XIX-lea.

Scopul acestui studiu este investigarea ipotezei dacă dramaturgia popoarelor din Europa de Sud-Est, în faza de renaștere națională, se încadrează în cadre comparabile. Evident, o astfel de comparație tipologică este realizabilă, în special în ceea ce privește două tipuri specifice de opere dramatice, care au jucat un rol semnificativ în procesul de constituire națională: tragedia istorică și comedia socială critică.

Comparabilitatea celor două tipuri de opere dramatice în literaturile naționale ale peninsulei balcanice se bazează pe misiunea socială specifică și pe rolul pe care le-au avut în viața publică a vremii. Într-o epocă orientată spre constituirea și cultivarea mitului național, precum și spre evidențierea și corectarea neajunsurilor din interiorul noului stat, dramaturgia 'națională' îndeplinea o misiune patriotică, având o convenție socială multidimensională și multifuncțională, un contract spiritual și politic, mult mai vast decât misiunea sa artistică.

Dramaturgul era un erou național, lider ideologic și păstrător al identității naționale.

[Fragment dintr-un text de prezentare al editorului sau publicației]