Constituția și transformarea orașului neoelenești a fost însoțită de dezorganizarea treptată a insulelor sociale neascultătoare. Astăzi, la câteva decenii după apogeul lor, aceste spații sunt acoperite de un văl al uitării. Istoria oficială le ignoră, în activitățile publice de comemorare lipsesc, iar în comunitatea academică interesul este limitat.

Studiul lui Giannis Zaimakis urmărește portretul unei insule sociale excentrice din trecut în timpul tranziției Heraklionului de la o societate multiculturală în anii Statului Cretean la un oraș al statului grec modern, adaptat la paradigma urbană de modernizare. Lacul este un spațiu de practici recreative și creație culturală autohtonă, organizat într-un mediu de tranzacții ilegale, amestec etnic și iubire comercială, unde codurile locale reglementează comportamente ce scapă regulamentelor stabilite și constituie un risc pentru coeziunea socială.

Lumea 'agoraționilor înfloritoare' din Lac provoacă sistemul de valori, subminează standardele morale urbane, dar și activează fanteziile. În Lac, dragostea, ilegală sau legitimă, are propriile sale coduri și evaluări. Cântecul și dansul constituie practici sociale semnificative în care se testează și se evaluează identitatea, iar ierarhiile locale sunt întărite. Jocul social cotidian este caracterizat prin strategii de revendicare a prestigiului, cu scopul de a valida o identitate distinctă. Individualitatea se adaptează la puterea codului local, iar mecanismele de inițiere a indivizilor asigură reproducerea acestuia.